Club - Istorie
Banner
O scurta trecere in revista a traditiei clubului.

La începutul anilor 1920 îşi începe activitatea în Bucureşti Banca Româno-Italiană. Cum cea mai mare parte dintre angajaţi era reprezentată de expatriaţi italieni, conducerea băncii, în frunte cu directorul Etore Brunelli, decide înfiinţarea unui club sportiv pentru aceştia.

Noua echipă, aparută în 1922, a purtat iniţial denumirea de Romcomit, o abreviere după numele Băncii. Sediul noului club este situat pe Bd. Elisabeta, acolo unde in anul 1923 este inaugurată noua arenă înzestrată cu o tribună cochetă pentru aproximativ 5000 de spectatori si dotată cu instalație de nocturnă.

Noul complex sportiv situat pe locul unde azi este Facultatea de Drept și Opera Română dispunea și de terenuri de tenis de câmp, respectiv de o sală de scrimă.

Doi ani mai târziu, clubul Romcomit fuzionează cu Triumf, născându-se astfel una din cele mai puternice echipe ale fotbalului românesc din perioada interbelică: Juventus București.

Datorită jocului său elegant, spectaculos, modului corect de a-și apăra șansele și a-și             respecta adversarii, Juventus devine in scurt timp una din cele mai iubite echipe din acea perioadă. Jucătorii echipei aveau o educație sportivă și civică aleasă. Ținuta lor în afara terenului de joc era ireproșabilă, ca de altfel și cea a conducătorilor clubului, care întotdeauna erau exemple demne de urmat. Din nefericire, tocmai caracterul său burghez și cosmopolit îi va atrage mai târziu antipatia comuniștilor, după sfârșitul celui de-al doilea razboi mondial.

În anul 1925 Juventus București devine campiona Bucureștiului, iar în vara următoare participă la turneul final al campionatului național, unde dispută următoarele partide:

  • Baraj: 20 iunie 1926 – Stadion Romcomit

Juventus București vs. Craiovan 4-1

  • Sferturi: 27 iunie 1926 – Stadion Sibiu

S.G.Sibiu vs. Juventus București 1-3

  • Semifinale: 18 iulie 1926 – Stadion Romcomit

Juventus București vs. Fulgerul Chișinău 2-2 și 4-1

  • Finala: 1 august 1926 – Stadion Banat

Chinezul Timișoara vs. Juventus București 3-0

Astfel, Juventus București obține cea mai bună performanță de până atunci, devinind vicecampioană națională, iar pretențiile și dorința de performanță cresc, și peste doar patru ani, în ediția de campionat 1929-1930, Juventus București se califică din nou la turneul final, după ce reușește câștigarea Seriei Muntenia. Aici rezultatele sunt mult mai bune:

  • Sferturi: 18 mai 1930 – Stadion Brăila

Dacia Unirea Brăila vs. Juventus București 0-16

  • Semifinale: 29 mai 1930 – Stadion Romcomit

Juventus București vs. Mihai Viteazul 4-2

  • Finala: 1 august 1926 – Stadion Romcomit

Juventus București vs. Gloria CFR Arad 3-0

… iar Juventus București devine așadar pentru prima dată campioana vechiului Regat.

Începând cu anul 1932, când are loc prima ediție a campionatului național după formula divizionară, Juventus participă la șapte din cele noua ediții interbelice. Cele mai bune performanțe din această perioadă pe plan național au fost: locul 2 in sezonul 1933-1934, respectiv locul 3 în sezonul 1934-1935.

Din păcate echipa retrogradează la finalul sezonului 1939-1940, dar reușește revenirea pe prima scena un an mai târziu, însă odată cu venirea razboiului campionatul se întrerupe. Promovarea obținută în 1940 ramâne valabilă la reluarea competiției odată cu ediția 1946-1947. Clubul intră într-o criză financiară, iar salvarea vine de la întreprinderea de distribuție a petrolului, care preia echipa, iar Juventus București devine pe rând: Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia, Flacăra. În cele șase ediții la care echipa a participat, câtă vreme a mai activat in capitală, cele mai bune performanțe au fost: locul 4 in sezonul 1946-1947, respectiv locul 5 în sezoanele 1947-1948 și 1950-1951.

În anul 1952, clubul se mută la Ploiești, împreuna cu efectivul de jucători (cu excepția lui Ivănescu, Alexandrescu si a marelui portar de legendă Traian Ionescu, toți cooptați de către CCA (actuala Steaua București), și ia astfel naștere clubul Petrolul Ploiești.

De remarcat este și faptul ca la primele trei ediții organizate ale Campionatului Mondial de Fotbal și la care Romănia a fost prezentă, clubul Juventus a avut de fiecare dată jucatori selecționați:

  • CM Uruguay 1930: Rudolf Wetzer (căpitanul naționalei), Emerich Vogl și Ladislau Raffinsky;
  • CM Italia 1934: Emerich Vogl (căpitanul naționalei), Gustav Juhasz;
  • CM Franța 1938: Gheorghe Brandabura și Coloman Braun-Bogdan.

În anul 1992, la 68 de ani de la nașterea Juventusului București și la 40 de ani de la convertirea sa în Petrolul Ploiești, grație unui om dornic să reînvie o legendă pe care să o transforme la timpul prezent, reapare în prim planul interesului fotbalistic românesc ceea ce                înseamna pe vremuri JUVENTUS BUCUREȘTI.

 

Continuând biografia noului Juventus este de precizat că:

  • în 1992 Juventus București fuzionează cu Steaua Mizil, continuând să evolueze sub denumirea de C. Juventus in Divizia C;
  • în 1998 echipa de juniori a clubului reușește să câștige la Lodz (Polonia) un puternic turneu la care au mai participat echipe din Brazilia, Franța, Germania, Rusia și Polonia;
  • la 19 iunie 1999 Juventus București învinge la Plopeni echipa Petrolul Brăila, reușind promovarea in Divizia B.

Alte performanțe obținute după 1992:

  • campioană a Diviziei C în sezoanele 2009-2010, respectiv in 2015-2016;
  • vicecampioană a Divizie C în sezoanele 1998-1999, 2001-2002, 2006-2007, 2007-2008, 2014-2015.

După anul 2000, clubul de fotbal Juventus București a participat la 5 ediții ale Ligii a II-a, iar cea mai bună clasare a fost în sezonul 2004-2005, când a ocupat locul 5 la finalul sezonului.

De asemenea, în istoria recentă, clubul Juventus București a bifat și două calificări în șaisprezecimile Cupei României.